Láďa Zibura: a treia oară în Banat!

Salut, Ládi. Banatul. Când ai auzit prima dată de el?
Prima dată am fost în Banat acum vreo zece ani. Primul lucru pe care l-am văzut aici a fost un domn în vârstă în fața barului U Medvěda, care era atât de beat încât nu reușea să urce pe motocicletă. Până la urmă a venit barmanul să-l ajute. Iar despre festival am aflat când Štěpán mi-a trimis un e-mail foarte simpatic și m-a invitat să vin cu o prelegere.
Ce te-a făcut să vii la festival? Primul tău a fost în 2017 și îmi amintesc că iarna încă ezitai.
Uite, îți amintești mai bine decât mine :D. Cred că nu eram sigur dacă nu voi fi pe undeva prin lume în perioada aceea. Oricum, m-am hotărât din cauza trenului. Iubesc trenurile și știam că o zi întreagă cu trenul, cu un grup de o mie de cehi, va fi o experiență de neuitat. Și a fost.
Îți amintești prima experiență puternică de la festival sau din tren? :))
Trenul acela a fost o petrecere uriașă. Anul trecut nu a mai fost așa, dar primul an a fost incredibil. Îmi amintesc cum am ajuns la Brno și oamenii nu puteau să creadă că suntem deja într-o dispoziție atât de înaltă. Oricum, m-a încântat cum fiecare vorbește cu fiecare și cum oamenii sunt atenți unii cu alții. Deja legendară e povestea abstinentului Anatol, care admira apusul de soare exact în clipa în care, la fereastra de alături, cuiva i s-a făcut rău. Anatol a primit lovitura direct, dar nici nu s-a speriat. „Prieteni, scuzați-mă, mă duc să mă spăl, am fost vomitat”, a declarat și a plecat liniștit la toaletă.
Unde ai dormit sau ai petrecut prima noapte în Eibenthal? :D
În sala de sport sigur nu. Noi mergeam mereu să dormim pe Kovarna sau undeva pe o pajiște.
Ai apucat, în timpul festivalului, să te plimbi și prin împrejurimi – Cucuiova, Znamăna, Ponicova? Merită, iar priveliștile sunt divine.
Plănuiesc de mult să vin în Banat în afara festivalului, așa că locurile astea le păstrez pentru atunci. Mereu mi-a părut rău și pentru oamenii care au venit cu vaporul la câteva ore după noi. Nu-mi place senzația că îmi scapă ceva.
Vișinată la scena de seară colorată de apus, sau o bere rece la Medvěd, cu cântec, dans și soare? :)
Păi, amândouă, desigur! Deși eu, ca singurul, nu sunt mare fan al vișinatei și al băuturilor locale. Anul trecut, spre dimineață, în trenul de întoarcere, terminam resturile – și am avut acolo ceva care, după mine, chiar era spirt denaturat. :D
Pe cine aștepți cel mai mult anul acesta?
Pe Kupé în Banat. I-am descoperit pe băieți abia de curând, dar m-am îndrăgostit complet de umorul și de cultura lor. Sunt fenomenali. Sper ca anul acesta să nu fie atâta căldură în sală.
Ce îți amintești cu drag din edițiile trecute?
Prieteniile de festival și conversațiile întâmplătoare care au loc în Banat, și cehia localnicilor. Îmi place enorm s-o ascult. Programul îl văd mai ales ca pe un pretext să pornim împreună spre România.
O experiență puternică din România (de la festival sau din afara lui) care ți s-a întipărit în memorie?
Sunt multe. Primul lucru care îmi vine acum în minte e o conversație cu o bătrână care săpa cartofi la cincizeci de metri de scenă, unde tocmai cânta ceva foarte tare. Ne-am dus cu prietenul meu Honza s-o ajutăm și am stat puțin de vorbă cu ea. Am întrebat-o dacă nu o deranjează. „Cântă ceva? Vedeți, nici n-am observat. Bineînțeles că nu deranjează. Doar că eu aud prost.”
Îți place România. Ai scris deja pe undeva despre locurile care merită văzute. Care e locul tău de suflet?
Sanctuarul de la Șinca Veche, despre care nimeni nu știe cine l-a construit. Locul acela are o atmosferă cu adevărat excepțională. În rest, îmi place foarte mult în România diversitatea peisajului – sunt aici aproape 200 de masive muntoase – și amabilitatea localnicilor. În plus, fiecare oraș arată puțin altfel; Sibiul, de exemplu, e minunat. Iubesc și folkul românesc, iar aici sunt cele mai frumoase drumuri de munte.
Fiecare sătuc din Banat are farmecul lui. Care ți-a crescut la inimă sau plănuiești să-l vizitezi? Care ți se pare excepțional?
Satele nu le-am străbătut încă pe rând. Dar anul trecut am fost în Banatul sârbesc, la Češko Selo, unde trăiesc ultimele opt familii cehești, și acela e, de asemenea, un loc excepțional.
Ce e un festival mai mare: drumul cu trenul spre Banat sau cele 4 zile în Banat?
Drumul cu trenul spre Banat. Anul acesta mă întorc deja vineri, la o nuntă – așa că merg mai ales pentru drum. :)
Munții tăi preferați în Cehia? Și în lume (sau un loc)?
Tatra și Himalaya. Dar munții sunt frumoși peste tot în lume. Iar dintre locurile din Europa, primul care îmi vine în minte este regiunea franceză Auvergne.
Și Jeseníky?
Acum zece ani am mers acolo cu fratele meu cu bicicleta. Din Boemia de Sud suntem obișnuiți că poți merge comod pe traseele turistice – ei bine, am fost destul de surprinși. :D
Din poveștile și experiențele tale din Cehia, pe care le postezi de ani de zile, s-ar putea scrie o carte. Vom putea citi ceva asemănător de la tine pe viitor? Sau scrii ceva pe lângă?
Episoadele astea le scriu pe parcurs pe Facebook. Mi se pare că pe rețele scade mult conținutul scris, așa că mă bucur să-l țin în viață. Dar pentru o carte mi se pare deocamdată prea banal.
Primul fel de mâncare pe care l-ai gătit în viață?
Cred că găluști cu ou, dar nu sunt deloc sigur. Înainte îmi plăcea enorm să gătesc, dar acum m-am lenevit și nici nu am frigider acasă :)
Ládi, inspiră-i și pe alții să călătorească cu trenul. Descrie-ne ce e cel mai bun la o călătorie cu trenul.
La tren e un avantaj uriaș că și drumul în sine e o experiență. În plus, datorită duratei călătoriei îți dai seama că mergi cu adevărat departe – e o senzație pe care avionul nu ți-o dă. De curând am mers din Moldova în Cehia cu trenul și a durat trei zile. La granița cu România trebuie să ridice tot trenul în aer și să-i schimbe boghiurile, din cauza ecartamentului diferit. Între timp am cunoscut un profesor universitar britanic. Am mers împreună la vagonul-restaurant, unde nu aveau mâncare – aveau doar bere, coniac și șampanie. Așa că ne-am cumpărat o sticlă de șampanie și am petrecut două ore împreună. Exact astfel de mici experiențe creează călătoria cu trenul și de aceea o iubesc.
Sprijini multe proiecte caritabile și non-profit. Care a fost cel mai recent?
Trimit regulat bani la Člověk v tísni și la Medici fără Frontiere și de câteva ori pe an le distribui proiectele pe rețele. Mă și uit în jur și aleg ce aș putea sprijini ajutând să ajungă la oameni. Ultima dată, azi-dimineață, a fost o revistă excelentă pentru copii, Raketa. Mă bucură să sprijin din când în când un lucru bun. Uneori e însă problematic, pentru că, distribuind, garantez puțin pentru el. De aceea distribui de obicei doar proiectele unor oameni pe care îi cunosc personal.
Ce fel de sprijin și pentru ce are, după tine, cel mai mult sens?
Sincer, sunt tot mai sceptic față de proiectele mici cu activitate în străinătate. Nu mă îndoiesc că la început stă o idee bună – dar nu întotdeauna reușește să fie pusă în practică. Cea mai mare siguranță sunt, după mine, Medici fără Frontiere și Člověk v tísni. Ambele organizații au experiența și capacitatea de a lucra eficient și am motive să am încredere în ele și pentru că le cunosc personal mulți angajați.
Ai ajuns vreodată, călătorind, într-o situație periculoasă?
De multe ori – la fel ca și aici, de altfel. Am impresia că cele mai periculoase lucruri le trăiești până la urmă când faci beat vreo prostie. De câteva ori m-am temut destul pe drum – de exemplu când am fugit la adăpost la o alarmă de rachete în Israel, când m-am rătăcit în jungla din Nepal, când m-a dus la autostop cineva care conducea ca un nebun, când am dormit în Italia lângă un supermarket și noaptea m-a trezit un câine de pază, sau câinii ciobănești uriași din Georgia și Armenia. În general, însă, cred că lumea e mai sigură decât ar părea din presă.
Cartea preferată?
Dacă ar trebui să aleg o singură carte, probabil ar fi „Spuma zilelor”.
Dacă Láďa Zibura n-ar fi scriitor și călător, ce ar fi? :)
Probabil m-aș învârti tot în jurul scrisului – mă bucură și poți scrie de oriunde, ceea ce îți dă o mare libertate. Mi-ar plăcea și să am o tarabă cu hot-dog sau să-mi construiesc o căsuță în copac și să primesc acolo oaspeți.





