Despre noi

Faceți cunoștință cu noi!

Din stânga: Štěpán Slaný, Jan Duben, Tibi Pospișil, Lukáš Němec

Este timpul să ne prezentăm și noi puțin…

Însă fără înțelegerea Anetei, Veronicăi, Rominei, Martinei și a părinților noștrii am sta acasă. :)
Mulțumim tuturor!

Štěpán Slaný

Inventează dar nu termină, promovează, scrie și merge la întâlniri

Cum am ajuns în Banat? „ Prima oară am vizitat satul Eibenthal și întreaga zonă a Banatului în anul 2007, când am venit la o vizită ”obișnuită” de familie (de aici provine familia soției mele). L-am luat drept însoțitor pe Tibi Pospișil, care s-a oferit singur  să mă familiarizeze cu viața satului și a localnicilor. După câteva zile petrecute în acest mediu prietenos și unic, plecăm cu sentimentul că pe lângă prietena mea m-am îndrăgostit și de Banat :). Întors acasă, în țara origine, am început să simt din ce în ce mai mult nevoia de a participa activ la ajutorarea acestei zone, care a început să sufere o data cu închiderea minei de antracit asociată cu pierderea locurilor de muncă. Cu Tibi am ținut legătura prin Internet iar apoi l-am inclus și pe Honza, cel mai bun prieten al meu, care, deși nu a fost niciodată în Banat, i-a ajuns să vadă la o bere câteva poze pentru a dori să coopereze. Așa am devenit trei tovarăși, care la sfârșitul anului 2008, au cumpărat o casă, unde vă invităm cu toată inima.

  • Născut: 1983 Česká Lípa
  • Băutura preferată: berea
  • Mâncare: cehească
  • Film: nu prea am timp pentru filme, însă planificăm să facem un film romantic în Banat
  • Carte: Atlas
  • Activități: jucător profesionist de florbal și fost membru al reprezentativei Republicii Cehe
  • Hobby: florbal, turism și drumeții extreme, fotografia
  • Eu ghid:
  • Deviza de ghid: „Nu mergem pe aici?“
  • Ritm preferat: rapede
  • Mărime încălțăminte: 10
  • Capacitate de ridicare: până la 60 kg greutate vie sau 110 kg greutate lichidă.

Jan Duben

Termină sarcinile, organizează, iubește calculele și merge la bere

Cum am ajuns în Banat? ”Cu Štěpán suntem prieteni din perioada liceului. În acel timp, la o bere, am tratat adesea problemele ce țin de la încălzirea globală până la performanța sportivilor pe diverse arene. Într-o zi, când am avut totul discutat și rezolvat, Štěpán mi-a arătat pozele din vacanță și mi-a prezentat ideea gândită de el și de Tibi (pe care mi l-a arătat într-o fotografie). Era vorba de a cumpăra o casă în Eibenthal cu viziunea unei pensiuni mici. Nu știu dacă a fost o poveste plină de culoare sau un aparat de fotografiat cu o rezoluție mare, dar am fost atât de impresionat încât în februarie 2009 am mers pentru prima dată în locul unde aveam un bun imobiliar :). Când am reconstruit casa împreună cu Štěpán și Tibi în aprilie 2009, ochii noștri uscați s-au țintit asupra hambarului alăturat… Și așa s-a întâmplat ca azi să vă invităm într-un bar elegant!

  • Născut: 1982 Česká Lípa
  • Băutura preferată: două beri și încă una.
  • Măncare: spaghete
  • Film: Hot Shots! și The Naked Gun
  • Carte: Cartea junglei
  • Activități: Sport - handbal, ciclism, volei pe plajă, schi
  • Hobby: nobile
  • Eu ghid:
  • Deviza de ghid: Aici cunosc. Aici cred că am fost de o mie de ori.
  • Ritm preferat: în funcție  de profil și de seara precedentă
  • Mărime încălțăminte: 9
  • Capacitate de ridicare: de la un butoi gol până la o femeie.

Tiberiu Iosif Pospíšil

Calculează, vorbește, muncește, îi ceartă pe toți, trage și conduce ca un adevărt român

Cum am ajuns în Banat? „Aici m-am născut“. Așadar, l-am cunoscut pe Štěpán în vara anului 2007, în barul local Krajánek. A fost puțin pe lângă așa că l-am luat la un deț de pălincă iar în ziua următoare i-am făcut cunoștință cu satul. Ne-am înțeles destul de bine, și în timp ce ne povesteam ne-a venit ideea să încercăm să deschidem o mică pensiune. Am strâns bani, am ales și am cumpărat în Eibenthal o căsuță iar in februarie au venit băieții să o vadă. L-am cunoscut pe Honza și pentru că nu era nimic de făcut ne-am gândit să facem prima noastră acțiune comună: mersul spre Bigăr și înapoi pe zăpada mare. Am plecat pe întuneric, am mers aproximativ 40 km, am ajuns pe întuneric și cred că în această „călătorie” am început să credem că totul va funcționa. În aprilie, băieții au venit să mă ajute să repar casa și, în timp ce ne odihneam, ne-a venit ideea să facem un bar din vechiul hambar. Primii turiști au ajuns în iunie, după un an în iunie a ajuns și prima expediție școlară iar în următorul iunie vă așteptăm pe Dumneavoastră!

  • Născut: 1989 Eibenthal
  • Băutura preferată: berea
  • Mâncare: ceea ce vânez
  • Film: National Geografic
  • Carte: Tibi nu are timp de cărți
  • Activități: ghid, vânător de tot felul
  • Hobby: natura, vânatul
  • Eu ghid:
  • Deviza de ghid: Imediat ajungem, este după acest deal
  • Ritm preferat: mașină de cusut
  • Mărime încălțăminte: 11
  • Capacitate de ridicare: un urs cât un urs
     

Lukáš Němec

Gândește, tranzacționează, calculează și nu cheltuie

Cum am ajuns în Banat?  ”Mi l-am cumpărat!”. Într-o zi, Štěpán mi-a povestit despre problemele anuale pe care le întâmpină în proiectul său. Pentru că sunt un om de afaceri de succes și eram în căutarea unei noi provocări, am ajuns foarte repede la un consens. Sunt încântat că pot, cu ajutorul experienței mele, să ajut acest proiect și să-l ridic la un nivel mai ridicat.

  • Născut: 1979 Česká Lípa
  • Băutura preferată: berea
  • Măncare: după yoga, doar o gustare din Banat sau o bucată bună de carne
  • Film: ceva cu yoga și bere
  • Carte: despre yoga și bere
  • Activități: yoga și motocicletele
  • Hobby: Yoga, desigur yoga cu mirosul benzinei și berii
  • Eu ghid:
  • Deviza de ghid: Încetinește, nu ne fuge niciunde
  • Ritm preferat: fără grabă
  • Mărime încălțăminte: 12
  • Capacitate de ridicare: un bun om de afaceri nu trebuie să ridice nimic!

Dacă vorbim despre noi atunci trebuie să amintim toată lista cu numele celor care ne ajută: fără Gustina, Robi, Gabi, Ștefania, Eli, Mioara, Anna, Erica și Iozefina nu ar funcționa barul, restaurantul și manufactură, iar fără Alois, Iosif și Wisket nu am putea realiza atât de bine expedițiile, acțiunile și festivalul precum au decurs. Fără calmul Tomeș ne-am descurca greu la distanța de jumătate de Europă. Fără Jenik, barul U Medvěda nu ar fi frumos realizat din lemn, fără familia Dědek nu ar exista Aneta și fără Aneta nu am scrie aici despre Banat. Fără Stoja nu ar fi fost Banatul de nimeni atât de iubit  și fără Douda am fi la mila băncilor. Fără Řeha, Michal și Jirka nu ar fi venit în Banat atâția elevi din Cehia, în mod obligatoriu sau voluntar, cum ar fi Veronica, care o dată și-a ”uitat” sacul de dormit și Honza i-a arătat inima sa mare de ghid și sacul său de dormit de două persoane!